E legea lor! Este legea ticalosilor!

Am ajuns pe un server nou. Este domeniul fratelui meu, sper sa fie totul ok. dedeiu.jubjub.ro

Am primit cadou jocul original World of Warcraft. Am auzit poveste de genul "200 de chinezi au decedat in fata monitorului jucand W.O.W.", "Membrii familiei x de chinezi joaca WOW pe rand", etc. Acum inteleg de ce. Inafara miilor de questuri, lupte, provocari, poti munci. Te poti face fierar si produci arme, vindecator si produci pansamente, pescar, bucatar ... . VOI MURI!

Cum spunea si fratimiu, imbatranesc, ficatul nu ma mai tine, ma dor incheieturile. Azi este ziua si simt cum ma rapuge batranetea. Nu mai am puterea ca alta data de a urca scarile si pe la jumatate de distanta ma asez pe trepte ca sa-mi trag sufletul. Imi tremura mana asa de rau ca nici nu trebuie sa mai misc periuta pentru a ma spala pe dinti. Chelesc, naparlesc, rasuflu greu, nu mai vad bine, mi se dezmembreaza o coasta si iau viagra ca sa ma pot usura fara grija ca dau pe langa. Dinti nu mai am in gura, dantura sta de un an intr-un lichid materializato-cristalizat de o culoare verde. Sotia ma inseala, defapt nici nu mai stiu cum arata. Cand a venit cu amantul ca sa ne despartim, l-am confundat cu fiul meu. In curand voi muri.

Da, m-am dus sa-mi cumpar o fanta ca sa stau in fata celor doua ecrane si sa citesc diverse. In drum m-am intalnit cu niste amici care se ducea la munte. Stiam ca ma vor intreba daca vreau sa plec cu si am acceptat. Mergand spre Vama Veche am observat muntii in dreapta si o girafa cu numele de Calul. Din pacate a explodata o roata si a trebuit sa luam telefericul instalat sub pamant de niste cartite foarte prietenoase. Frica mea de teleferic s-a manifestat destul de grotesc scotand doua topoare si ucigand tot ce se afla langa mine. Colegii mei de drum s-au amuzat si cand am ajuns acasa am baut suc cu ei.

De 2 luni cred tot imi caut de lucru. Am refuzat ca prostul un post de php-ist, iar in rest nu am fost acceptat, mai mult sau mai putin din vina mea. Inca nu m-am tuns.

... un blog este un handicap. Incapacitatea de a putea spune fata in fata altor oameni ceea ce gandesti. De ce ai scrie pe un blog ceea ce gandesti? Fiindca nu ai curaj, ti-e frica de o reactia din partea altora. Poate ti-e lene sa le spui tuturor ce ai facut astazi asa ca ii trimiti la o adresa unde ai scris ca... sa fim seriosi, nu faci asta. NU, nu o faci.

Incerc sa ma scarbesc din ce in ce mai tare. Am intrat pe irc direct pe forumul mtv, nici o activitate la 2 noaptea asa ca m-am dus pe canalul Bucharest, pe care am intrat acum fix 6 ani. Le-am zis celor de acolo ca nu am mai intrat acum 6 ani ca sa ma bag in seama si sa discut cu ei. Fiindca antisocialismul ruleaza in grupurile de oameni deja organizate si nu accepta alte informatii am primit un "Ba, pe cine intereseaza ce a zis Dedeiu? ha ha ha", un fel de "welcome!". Se mai mira cretinii de ce exista razboaie...

Fiindca sunt in starea buna de vorbit voi incepe sa vorbesc si sa fiu si mai urat de catre cei care se simt. Ce mai face omul din zilele de astazi. Incepem cu un glonte. Societatea isi modeleaza oamenii dupa nevoi. Nevoile inseamna bani. Banii inseamna mijlocul principal de formare al omului. Un om dependent de bani, in cazul celor care muncesc pentru existenta lor, isi formeaza o educatie. Sa o luam si mai concret. Ai terminat facultatea ASE sectia cibernetica si cunosti la nivel de facultate programarea. Iti cauti de lucru ce programtor in diferitele firme. Te angajezi pe 250-300 de euro ca incepator. Incepi sa inveti si sa avansezi in functie. Cum faci asta? Simplu, dupa anumite reguli. Iti ocupa 8 ore din 24 in care 2 sunt numai transportul, o ora igiena, o ora gatitul pls mancatul, 8 sunt dormitul, iti mai raman 4 ore. Ce faci in 4 ore? Relaxare? Iesi cu prietenii? Nu, faci ce iti place, doar ca sa poti face fata celor 8 ore de munca, chiar daca iti place. Muzica. Muzica la noi are un mare efect printre ascultatori, se ofera toata gama: muzica la care razi dar cei care rad o iau in serios(fara zahar, boratorii, etc.), muzica pe care dansezi manele ca deh e ritmul simplu si doar pe ala il stii, latino fiindca pare "exotic", rap hip-hop fiindca sunt de "treaba" si spun "adevarul", populara fiindca pare "vesela", dance fiindca e inteligibila, dar nu rock fiindca nu intelege nimeni nimic. Sa ii zicem Ion, cel mai indragit nume. El a fost un taran care si-a iubit pamantul mai mult decat pe nevasta si era foarte patriot. Din pacate un taran spus la modul propiu. Ion asculta muzica populara fiindca asa asculta tot satul, credea in Dumnezeu fiindca asa zicea tot satul, se culca la 10 fiindca asa faceau toti si se scula la 5 fiindca asa cotcodacea cocosul care nu scoate oua fiindca asa zice satul. Gigel este un bucurestean care are o meserie de "detepist" adica face postere, reclame in ziare si diverse chestii grafice. El se crede mare designer si este sigur ca va reusi intotdeauna intr-o cariera de grafician pentru jocuri dar nu incearca niciodata. Este un mare meserias, asculta bug mafia, are o dacia care merge si mananca seminte la 1 noaptea cu un vecin asemeni lui. Il are ruda pe Ion si ii povestete vecinului de el.
"Ion si-ar da viata pentru pamantul lui, iar daca ramane fara el din cauza statului, va face "genocid". Gigel nu se duce la biserica ca Ion ca a auzit el ca in codu lui da vinci se precizeaza ca Iisus a facut copchii cu ma-sa si atunci se duce toata credinta, adica de ce sa mai creada. Plus ca el a citit si cartea "Inger si demon" pe care(pardon trebuia sa zic "care") aia cu codu lui da vinci nu au citit-o. Viata lui Gigel ramane la niste valori de mare importanta. El a facut sex cu multe tipe bune din cartier, si-a "tunat"
(a trasnit?) masina si mai bine decat atat a resuit sa nimereasca un jandarm, in timpul meciului Rapid - Steaua, in dinti cu scaunul rupt din tribuna. Este fericit ca a fost la televizor aratat pe teren cu o carpa pe fata ca sa nu poata fii recunoscut. Andrei este un intelectual de mare clasa si vedeta. El isi arata maiestria in fata a mii de spectatori prin nimic. Are un limbaj de clasa fara demonstratii clare. Rade la glumele "intelectuale" si doreste sa arate ca el este un simplu om. Din cauza asta masina lui este un amarat de Ferrari, iar el este doar un cititor de carti care nu arunca cu banii posesor a unei vile in Dorobanti de 3 etaje. Apropo pentru nesimtiti care isi lasa masinile alea "de Bucuresti" pe trotuar si in mijlocul strazii, de maine imi iau un tipor si incep sa le cioplesc, chiar nu ma intereseaza ce marca sunt sau ale cui sunt, fiindca legea imi permite sa trec pe trecerea de pietoni chiar daca le aveti asezate pe ea. In concluzie, ION, GIGEL si ANDREI raman niste plebo - amaresteno - intelectuali cu nimic. Numai bine.

Urmatoarea poveste este inspirata din "Dulce Base". O sa povestesc pe scurt despre ce este vorba. Dulce(pronuntat [Du' si] este un orasel in New Mexic. Langa acest orasel se afla un institut de cercetari farmaceutice pazit mai rau decat Zona 51. Adica se afla soldati inarmati cu M16, niste tanchete dotate cu tunuri anti-tanc, elicoptere si tot felul de minuni. Fiindca acolo se afla armata, au aparut diverse speculatii precum ca exista sub pamant un mare laborator unde se fac experimente pe oameni, exista extraterestrii de tipurile B, C, nordici, reptilieni si androizi. A aparut mai demult o poveste pe internet despre un ofiter care a reusit sa evadeze de acolo si sa povesteasca sub hipnoza in detaliu ce se intampla in acea baza. Eu sunt genul de persoana care vrea dovezi si nu cred in poveste, insa m-a emotionat foarte tare.

www.wikipedia.com -> dulce base
http://www.all-natural.com/dulce-11.html
*************************************************************
Era o dimineata tipica de iarna friguroasa. Ora 5 dimineata se suna de sculare. Toti ne ridicam rapid din paturi si ne aliniam. Vine sergentul in graba si striga:
- Adam Branton! Esti chemat urgent la comandant!
- Domnule, DA domnule!
Dupa 5 minute, Adam ajunge la comandant si saluta regulamentar. Adam este un soldat tipic, cu un fizic lucrat nu foarte solid. Este un soldat model, face totul ca la carte si are ceva experienta dupa luptele din Iraq.
- Adam, zise comandatul, te rog sa iei un loc. Esti cel mai disciplinat soldat pe care il are armata, faci si nu intrebi. Imi place chestia asta. Sti? Avem nevoie de oameni ca tine, mai ales in treburile armatei. Hai sa iti povestesc ceva. In timpul celui de al doilea razboi mondial au existat soldati disciplinati si oameni carora nu le puteai spune soldati. Aia erau rusii, care deh... nu au avut o armata organizata calumea. Nemtii, in schimb, au avut soldati ca tine. Te trimitem in Noul Mexic ca sa protejezi un obiectiv de o mare importanta pentru USA. Maine la ora 9:00 sa fii pregatit fiindca pleci. ESTI LIBER!
Soldatul saluta regulamentar si pleca spre baraci. Ii veneau tot felul de ganduri ciudate in cap. De ce sa pazesti un obiectiv aflat pe teritoriul SUA?!
Ganduri proaste, isi va lua o medali sau poate va urca in grad. Ce conteaza?
Urma imbarcarea in elicopter si drumul spre Dulce Base. Odata ajuns, primeste noi ordine de recunoastere. Adam, nu este un oare care soldat ci un Ranger(Vanator de munte, soldat specializat in luptele de distanta cu pusti precise gen M-14, M-16 si M-64). Primeste grad de locotenent si comanda unui grup de 6 soldati. Au in dotare 2 pusti M-24 cu luneta, trei M-16 cu laser, grenade si o mitraliera M-64 de 5.56mm, ochelari cu infrarosu, destul cat sa distruga orice inamic antrenat ca trupele anti-terorism. Au la dispozitie statii prin care pot transmite un mesaj de alarma si imediat soseste un pluton mecanizat in care constau 2 tanchete Bradley si un pluton de puscasi marini. Patrularea si misiunile de recunoastere devin o rutina dupa 7 luni de activitate. Ce inamic sa invadeze zona? Cu cine sa se lupte?
Intr-o noapte, echipa lui Adam primeste ordine sa se duca in nordul bazei si sa asigure un perimetru de 400 de metrii iar ca suport vor avea elicoptere de asalt Apache si tancuri M1A1 Abrams. Stiau ca ceva nu este in ordine. Constuiesc un perimetru de aparare cu ajutorul coordonatelor primite.
- Locotenent Branton, ce se intampla?
- Nu stiu soldat, se pare ca avem oameni in interiorul perimetrului si trebuie sa-i paz...
In acel moment se auzira niste sunete violente ca si cum niste oameni ar fii fost chinuiti in pivnitele securitatii.
- BAZA! Aici echipa Adams, aud niste sunete sinistre in interiorul perimetrului! Astept ordine, terminat.
- Aici baza, trebuie sa inchizi perimetrul treptat. In interiorul lui nu mai se afla oamenii nostri ci inamicul. Trebuie sa trageti in tot ce misca fiindca echipa Charley a fost exterminata. Aveti ca suport tancuri si elicoptere. Terminat.
Echipa lui Adams incepu sa stranga perimetrul incetul cu incetul. Padurea era formata din copaci grosi si inalti. Adam vedea in fata niste lumini ca si cum se dadeau lupte. Cu cat inainta cu atat tipetele, luminile, sunetele de gloante erau mai inteligibile. Pe drum apareau cadavrele soldatiilor din echipa Charley care fumegau.
- Soldat, vezi daca omul ala mort are o gaura care fumega! Nu pot sa cred. Ce arma e asta?
- Locotenent, soldatul de pe jos are mai multe gauri provocate probabil de niste rachete defecte. Mi-e frica! Nu pricep cine ne ataca.
Dupa doi copaci aparu o umbra care parea a fii un om. Era unul blond imbracat in haine de civil.
- NU MISCA, zise Adams cu arma indreptata spre necunoscut. LASA-TE PE GENUNCHI SI PUNE MAINILE LA CEAFA. SA NU ZIC DE DOUA ORI!
Omul tacu si facu exact ce a spus locotenentul. In momentul in care il atinse pe intrus ii veni un gand de neliniste in cap. Se uita inapoi si vazu inca 4 blonzi imbracati in aceleasi haine si nici urma de echipa lui. Se intoarse cu M-16 spre ei si simti o lovitura dupa ceafa dupa care lesina...
Adams se trezi intr-o incapere formata numai din pereti la randul lor construiti dintr-un metal aparent sudat si nelucrat. Mirosul de fier ii aducea aminte de tancurile T-72 distruse in Iraq. La dracu, pare a fii o inchisoare. L-au capturat inamicii si urmeaza sa-l execute. Viata asta de ...
- Locotenent DREPTI!
Intra in celula un barbat inalt si subtire, chel, cu niste ochi mari, brate lungi, picioare scurte, cu nasul schitat si cu gura mica. Adam nu intelegea ce e "chestia aia".
- Nu-ti fie frica, sunt ceea ce tu numesti un "extraterestru".
Adam auzea acesta voce in minte si nu pe cale verbala. Simtea cum fiecare gand ii este vazut de acea faptura. Toata memoria lui ii era cercetata in amanunt si simtea o friica puternica. Nu stia cum sa reactioneze, nici macar nu avea taria sa se miste. Poate ca visa, poate ca povestile cu pitici sau inalti gri cu ochi mari erau prefacute, dar ceea ce vedea era real.
- Cccceeeee esti tu? De ce ma aflu aici? Visez?
- Nu, deloc. Este ceea ce voi "o intalnire de gradul 3". Acum te rog sa ma urmezi.
Iesind din camera, isi dadu seama ca incaperea urmatoare avea in dotare mii de celule asemanatoare cu oameni care tipau ca si cum le erau taiate cu lama incheieturile de la glezne si degete.
- Cine sunt oamenii aia? De ce tipa?
- Sunt niste animale care nu au mancat si li se vor extrage anumite substante pentru foloasele noastre. Acum te rog sa nu mai pui intrebari stupide si sa ma urmezi in tacere. Ai mare noroc ca ai putut iesi de acolo, fiindca adamii, pardon oamenii, au cerut sa te eliberam in urma unui schimb. Nu totul este gratis in univers.
- Ce schimb? Cum te cheama?
- Nu este nevoie sa stii ceea ce nu trebuie. Chiar te vor in viata. Pe mine ma poti numi Cerberul, cel ce pazeste poarta dintre suprafata si interior.
- Eu va pazeam pe voi?! Ce s-a intamplat? M-am luptat cu inamicul care ... hmm... erau toti blonzi si...
- Sunt nordicii, il intrerupse Cerberul, asa numitii annunaki. Oricum degeaba imi pierd timpul cu tine fiindca nu vei intelege nimic.
Ajunsera intr-un laborator unde se aflau mai multi indivizi ca cerberul si un om imbracat in general.
- ADAM! Langa mine ACUM! Marduk, cred ca ne-am inteles. Uite rascumpararea pentru omul meu.
Din spatele generalului aparura niste oameni vopsiti in camuflaj urban, mitraliere H&K MP5 care tineau in catuse niste oameni imbracati in niste zdrente, care plangeau de parca stiau ce vor pati.
- Toti au cipuri. Ramanem la acest armistitiu.
- Bineinteles, asta pana cand savantii tai nu vor mai fura tehnologie de la noi. Draconii va saluta.
Generalul facu un gest de hai catre Adam, iar acesta il ruma.
- Generale, cine sunteti? Ce se intampla? Nu pot crede ce am vazut.
- Prietene, ai scapat si ne vei putea furniza putin detalii, iti voi spune mai multe cand iesim la suprafata.
Dupa 2 ore de mers prin baza, ajunsera afara.
- Uite ce se intampla, am nevoie de un om care a memorat tot traseul din celula ta si fiindca tu faci parte din trupele de recunoastere sunt sigur ca il stii. Maine la ora 11 fix vor aparea 200 de oameni din Delta force si vom recupera baza. A avut loc un atac din partea nordicilor si nu am stiut. Ai fost imbolizat de catre ei si capturat de catre verzulii. I-ai vazut in baza.
- Domnule, cu tot respectul, nu vrea sa ma mai intorc acolo.
- Stiu baiete, dar anual avem peste 100.000 de persoane disparute. Acestea sunt capturate de verzulii si duse in laboratoarele lor. Fiindca se cloneaza la tona, identificatorul ADN incepe sa piarda din informatie. Din cauza asta au nevoie de o rasa hibrida. Sa nu-ti spun ce atrocitati se fac sub acest pamant. Cati oameni crasnesc din dinti fiindca nu se foloseste un anestezic pentru despicarea pielii, pentru niste experimente ca pe animale. Nu mai putem continua asa. Avem cele mai bune trupe care sosesc din clipa in clipa.
- De ce nu trimitem o racheta nucleara, domnule?
- Fiindca riscam sa nu le capturam toate tehnologia.
- Credeti ca un simplu glonte intre ochi ii va omora?
- Sunt tot niste animale ca si noi, doar ca au o constiinta de 12 ori mai mare decat a noastra. Stiu ce spun...
- Dar cine ii conduce? De ce sunt aici?
- Pai nu ti-am spus? Clonare, experimente, o rasa noua si evident carne pentru reptilieni. Reptilienii sunt cei pe care vechii nostri stramosi i-au vazut, venerat si apoi i-au distrus dar nu in totalitate. Nu ai vazut? Mayasii faceau sacrificii pentru regele sarpe. Sarpele este mai in toate religiile ca un rau absolut. Ai citit biblia baiete? Cine a influentat curiozitatea femeii? In miturile indiene sunt povesti despre oamenii sarpe care atacau saturi si se lasa intr-o baie de sange. Exista ceea ce tu crezi fictiune.
- Sunt cam speriat si scarbit, dar vreau sa iau parte la macel. Sa o facem!
A doua zi toate diviziile aveau ordinele puse la punct. Trebuia sa inceapa asaltul din clipa in clipa. Ordinul veni direct de la presedinte. Incepu macelul...
Baza era pur si simplu inundata de trupele Delta force capabile sa distruga cele mai sofisticate plutoane de tancuri sau armate din lume. Adam se afla in ultima echipa de recunoastere. Urmara niste ore cu tipete auzite in statiile radio. Comandamentul stia ce se intampla, dar echipa lui Adam nu.
Aceasta intra in recunoastere in nivelul unu. Peste tot era miros de carne arsa, multi soldati morti, dar nici un verzuliu. Toti cu frica pana'n oase coborara la nivelul laboratoarelor. Nu era nimeni, doar carne arsa si soldati morti. Adam vazu hibrizi in vase cilindrice, erau ca o carne intr-un abator, doar ca avea ochi, gura, nas, si restul organelor fara sange in ele.
Se ingrozi. Nu mai putea suporta atata durere, atata moarte. Ramase blocat ceva vreme cu mainile apase pe tample. Auzi niste picuraturi in spatele lui. Se intoarse rapid tintind cu arma o posibila amenintare. Cand se intoarse ii cazu arma, si apoi el cazu in genunchi. In fata lui se afla un fel de sarpe cu picioare si maine, iar capul avea fata ca de om cu solzi. Ochi rosii si sange pe toata creatura. Camarazii erau facuti bucati pe toata podeaua. Isi dadu seama ca pe jos era numai si numai sange. Stia ca urmeaza sfarsitul. Stia ca in fata lui se afla ingerul mortii, lucifer, satana. Unde se afla dumnezeu? In acel moment auzi cum usa din dreapta lui se sparge si urmara niste sunete ciudate. Se uita in dreapta si vazu niste oameni blonzi imbracati ca cei din padure care se uitau spre creatura sarpe si aceasta era pur si simplu dezintegrata molecular. Adam lesina. Se trezi afara, in fata unei cladiri in flacari pe o targa si niste soldati care pazeau perimetrul. Unul dintre acestia spuse:
- Uite, e viu. Ce noroc. Salut prietene, eu sunt Conway. Sunt nou pe aici si am auzit ca ne luptam cu rusii. Sper ca ai ce povesti acasa. Drum bun ca ajungi in spitalul militar.
- Adam dori sa ii impartaseasca putin din experienta sa, dar stia ca mai bine ramane in viata...