E legea lor! Este legea ticalosilor!

Urmatoarea poveste este inspirata din "Dulce Base". O sa povestesc pe scurt despre ce este vorba. Dulce(pronuntat [Du' si] este un orasel in New Mexic. Langa acest orasel se afla un institut de cercetari farmaceutice pazit mai rau decat Zona 51. Adica se afla soldati inarmati cu M16, niste tanchete dotate cu tunuri anti-tanc, elicoptere si tot felul de minuni. Fiindca acolo se afla armata, au aparut diverse speculatii precum ca exista sub pamant un mare laborator unde se fac experimente pe oameni, exista extraterestrii de tipurile B, C, nordici, reptilieni si androizi. A aparut mai demult o poveste pe internet despre un ofiter care a reusit sa evadeze de acolo si sa povesteasca sub hipnoza in detaliu ce se intampla in acea baza. Eu sunt genul de persoana care vrea dovezi si nu cred in poveste, insa m-a emotionat foarte tare.

www.wikipedia.com -> dulce base
http://www.all-natural.com/dulce-11.html
*************************************************************
Era o dimineata tipica de iarna friguroasa. Ora 5 dimineata se suna de sculare. Toti ne ridicam rapid din paturi si ne aliniam. Vine sergentul in graba si striga:
- Adam Branton! Esti chemat urgent la comandant!
- Domnule, DA domnule!
Dupa 5 minute, Adam ajunge la comandant si saluta regulamentar. Adam este un soldat tipic, cu un fizic lucrat nu foarte solid. Este un soldat model, face totul ca la carte si are ceva experienta dupa luptele din Iraq.
- Adam, zise comandatul, te rog sa iei un loc. Esti cel mai disciplinat soldat pe care il are armata, faci si nu intrebi. Imi place chestia asta. Sti? Avem nevoie de oameni ca tine, mai ales in treburile armatei. Hai sa iti povestesc ceva. In timpul celui de al doilea razboi mondial au existat soldati disciplinati si oameni carora nu le puteai spune soldati. Aia erau rusii, care deh... nu au avut o armata organizata calumea. Nemtii, in schimb, au avut soldati ca tine. Te trimitem in Noul Mexic ca sa protejezi un obiectiv de o mare importanta pentru USA. Maine la ora 9:00 sa fii pregatit fiindca pleci. ESTI LIBER!
Soldatul saluta regulamentar si pleca spre baraci. Ii veneau tot felul de ganduri ciudate in cap. De ce sa pazesti un obiectiv aflat pe teritoriul SUA?!
Ganduri proaste, isi va lua o medali sau poate va urca in grad. Ce conteaza?
Urma imbarcarea in elicopter si drumul spre Dulce Base. Odata ajuns, primeste noi ordine de recunoastere. Adam, nu este un oare care soldat ci un Ranger(Vanator de munte, soldat specializat in luptele de distanta cu pusti precise gen M-14, M-16 si M-64). Primeste grad de locotenent si comanda unui grup de 6 soldati. Au in dotare 2 pusti M-24 cu luneta, trei M-16 cu laser, grenade si o mitraliera M-64 de 5.56mm, ochelari cu infrarosu, destul cat sa distruga orice inamic antrenat ca trupele anti-terorism. Au la dispozitie statii prin care pot transmite un mesaj de alarma si imediat soseste un pluton mecanizat in care constau 2 tanchete Bradley si un pluton de puscasi marini. Patrularea si misiunile de recunoastere devin o rutina dupa 7 luni de activitate. Ce inamic sa invadeze zona? Cu cine sa se lupte?
Intr-o noapte, echipa lui Adam primeste ordine sa se duca in nordul bazei si sa asigure un perimetru de 400 de metrii iar ca suport vor avea elicoptere de asalt Apache si tancuri M1A1 Abrams. Stiau ca ceva nu este in ordine. Constuiesc un perimetru de aparare cu ajutorul coordonatelor primite.
- Locotenent Branton, ce se intampla?
- Nu stiu soldat, se pare ca avem oameni in interiorul perimetrului si trebuie sa-i paz...
In acel moment se auzira niste sunete violente ca si cum niste oameni ar fii fost chinuiti in pivnitele securitatii.
- BAZA! Aici echipa Adams, aud niste sunete sinistre in interiorul perimetrului! Astept ordine, terminat.
- Aici baza, trebuie sa inchizi perimetrul treptat. In interiorul lui nu mai se afla oamenii nostri ci inamicul. Trebuie sa trageti in tot ce misca fiindca echipa Charley a fost exterminata. Aveti ca suport tancuri si elicoptere. Terminat.
Echipa lui Adams incepu sa stranga perimetrul incetul cu incetul. Padurea era formata din copaci grosi si inalti. Adam vedea in fata niste lumini ca si cum se dadeau lupte. Cu cat inainta cu atat tipetele, luminile, sunetele de gloante erau mai inteligibile. Pe drum apareau cadavrele soldatiilor din echipa Charley care fumegau.
- Soldat, vezi daca omul ala mort are o gaura care fumega! Nu pot sa cred. Ce arma e asta?
- Locotenent, soldatul de pe jos are mai multe gauri provocate probabil de niste rachete defecte. Mi-e frica! Nu pricep cine ne ataca.
Dupa doi copaci aparu o umbra care parea a fii un om. Era unul blond imbracat in haine de civil.
- NU MISCA, zise Adams cu arma indreptata spre necunoscut. LASA-TE PE GENUNCHI SI PUNE MAINILE LA CEAFA. SA NU ZIC DE DOUA ORI!
Omul tacu si facu exact ce a spus locotenentul. In momentul in care il atinse pe intrus ii veni un gand de neliniste in cap. Se uita inapoi si vazu inca 4 blonzi imbracati in aceleasi haine si nici urma de echipa lui. Se intoarse cu M-16 spre ei si simti o lovitura dupa ceafa dupa care lesina...
Adams se trezi intr-o incapere formata numai din pereti la randul lor construiti dintr-un metal aparent sudat si nelucrat. Mirosul de fier ii aducea aminte de tancurile T-72 distruse in Iraq. La dracu, pare a fii o inchisoare. L-au capturat inamicii si urmeaza sa-l execute. Viata asta de ...
- Locotenent DREPTI!
Intra in celula un barbat inalt si subtire, chel, cu niste ochi mari, brate lungi, picioare scurte, cu nasul schitat si cu gura mica. Adam nu intelegea ce e "chestia aia".
- Nu-ti fie frica, sunt ceea ce tu numesti un "extraterestru".
Adam auzea acesta voce in minte si nu pe cale verbala. Simtea cum fiecare gand ii este vazut de acea faptura. Toata memoria lui ii era cercetata in amanunt si simtea o friica puternica. Nu stia cum sa reactioneze, nici macar nu avea taria sa se miste. Poate ca visa, poate ca povestile cu pitici sau inalti gri cu ochi mari erau prefacute, dar ceea ce vedea era real.
- Cccceeeee esti tu? De ce ma aflu aici? Visez?
- Nu, deloc. Este ceea ce voi "o intalnire de gradul 3". Acum te rog sa ma urmezi.
Iesind din camera, isi dadu seama ca incaperea urmatoare avea in dotare mii de celule asemanatoare cu oameni care tipau ca si cum le erau taiate cu lama incheieturile de la glezne si degete.
- Cine sunt oamenii aia? De ce tipa?
- Sunt niste animale care nu au mancat si li se vor extrage anumite substante pentru foloasele noastre. Acum te rog sa nu mai pui intrebari stupide si sa ma urmezi in tacere. Ai mare noroc ca ai putut iesi de acolo, fiindca adamii, pardon oamenii, au cerut sa te eliberam in urma unui schimb. Nu totul este gratis in univers.
- Ce schimb? Cum te cheama?
- Nu este nevoie sa stii ceea ce nu trebuie. Chiar te vor in viata. Pe mine ma poti numi Cerberul, cel ce pazeste poarta dintre suprafata si interior.
- Eu va pazeam pe voi?! Ce s-a intamplat? M-am luptat cu inamicul care ... hmm... erau toti blonzi si...
- Sunt nordicii, il intrerupse Cerberul, asa numitii annunaki. Oricum degeaba imi pierd timpul cu tine fiindca nu vei intelege nimic.
Ajunsera intr-un laborator unde se aflau mai multi indivizi ca cerberul si un om imbracat in general.
- ADAM! Langa mine ACUM! Marduk, cred ca ne-am inteles. Uite rascumpararea pentru omul meu.
Din spatele generalului aparura niste oameni vopsiti in camuflaj urban, mitraliere H&K MP5 care tineau in catuse niste oameni imbracati in niste zdrente, care plangeau de parca stiau ce vor pati.
- Toti au cipuri. Ramanem la acest armistitiu.
- Bineinteles, asta pana cand savantii tai nu vor mai fura tehnologie de la noi. Draconii va saluta.
Generalul facu un gest de hai catre Adam, iar acesta il ruma.
- Generale, cine sunteti? Ce se intampla? Nu pot crede ce am vazut.
- Prietene, ai scapat si ne vei putea furniza putin detalii, iti voi spune mai multe cand iesim la suprafata.
Dupa 2 ore de mers prin baza, ajunsera afara.
- Uite ce se intampla, am nevoie de un om care a memorat tot traseul din celula ta si fiindca tu faci parte din trupele de recunoastere sunt sigur ca il stii. Maine la ora 11 fix vor aparea 200 de oameni din Delta force si vom recupera baza. A avut loc un atac din partea nordicilor si nu am stiut. Ai fost imbolizat de catre ei si capturat de catre verzulii. I-ai vazut in baza.
- Domnule, cu tot respectul, nu vrea sa ma mai intorc acolo.
- Stiu baiete, dar anual avem peste 100.000 de persoane disparute. Acestea sunt capturate de verzulii si duse in laboratoarele lor. Fiindca se cloneaza la tona, identificatorul ADN incepe sa piarda din informatie. Din cauza asta au nevoie de o rasa hibrida. Sa nu-ti spun ce atrocitati se fac sub acest pamant. Cati oameni crasnesc din dinti fiindca nu se foloseste un anestezic pentru despicarea pielii, pentru niste experimente ca pe animale. Nu mai putem continua asa. Avem cele mai bune trupe care sosesc din clipa in clipa.
- De ce nu trimitem o racheta nucleara, domnule?
- Fiindca riscam sa nu le capturam toate tehnologia.
- Credeti ca un simplu glonte intre ochi ii va omora?
- Sunt tot niste animale ca si noi, doar ca au o constiinta de 12 ori mai mare decat a noastra. Stiu ce spun...
- Dar cine ii conduce? De ce sunt aici?
- Pai nu ti-am spus? Clonare, experimente, o rasa noua si evident carne pentru reptilieni. Reptilienii sunt cei pe care vechii nostri stramosi i-au vazut, venerat si apoi i-au distrus dar nu in totalitate. Nu ai vazut? Mayasii faceau sacrificii pentru regele sarpe. Sarpele este mai in toate religiile ca un rau absolut. Ai citit biblia baiete? Cine a influentat curiozitatea femeii? In miturile indiene sunt povesti despre oamenii sarpe care atacau saturi si se lasa intr-o baie de sange. Exista ceea ce tu crezi fictiune.
- Sunt cam speriat si scarbit, dar vreau sa iau parte la macel. Sa o facem!
A doua zi toate diviziile aveau ordinele puse la punct. Trebuia sa inceapa asaltul din clipa in clipa. Ordinul veni direct de la presedinte. Incepu macelul...
Baza era pur si simplu inundata de trupele Delta force capabile sa distruga cele mai sofisticate plutoane de tancuri sau armate din lume. Adam se afla in ultima echipa de recunoastere. Urmara niste ore cu tipete auzite in statiile radio. Comandamentul stia ce se intampla, dar echipa lui Adam nu.
Aceasta intra in recunoastere in nivelul unu. Peste tot era miros de carne arsa, multi soldati morti, dar nici un verzuliu. Toti cu frica pana'n oase coborara la nivelul laboratoarelor. Nu era nimeni, doar carne arsa si soldati morti. Adam vazu hibrizi in vase cilindrice, erau ca o carne intr-un abator, doar ca avea ochi, gura, nas, si restul organelor fara sange in ele.
Se ingrozi. Nu mai putea suporta atata durere, atata moarte. Ramase blocat ceva vreme cu mainile apase pe tample. Auzi niste picuraturi in spatele lui. Se intoarse rapid tintind cu arma o posibila amenintare. Cand se intoarse ii cazu arma, si apoi el cazu in genunchi. In fata lui se afla un fel de sarpe cu picioare si maine, iar capul avea fata ca de om cu solzi. Ochi rosii si sange pe toata creatura. Camarazii erau facuti bucati pe toata podeaua. Isi dadu seama ca pe jos era numai si numai sange. Stia ca urmeaza sfarsitul. Stia ca in fata lui se afla ingerul mortii, lucifer, satana. Unde se afla dumnezeu? In acel moment auzi cum usa din dreapta lui se sparge si urmara niste sunete ciudate. Se uita in dreapta si vazu niste oameni blonzi imbracati ca cei din padure care se uitau spre creatura sarpe si aceasta era pur si simplu dezintegrata molecular. Adam lesina. Se trezi afara, in fata unei cladiri in flacari pe o targa si niste soldati care pazeau perimetrul. Unul dintre acestia spuse:
- Uite, e viu. Ce noroc. Salut prietene, eu sunt Conway. Sunt nou pe aici si am auzit ca ne luptam cu rusii. Sper ca ai ce povesti acasa. Drum bun ca ajungi in spitalul militar.
- Adam dori sa ii impartaseasca putin din experienta sa, dar stia ca mai bine ramane in viata...